Omul a încercat constant de-a lungul istoriei să își ușureze traiul prin fel și fel de mijloace. Inventiv din cale afară, acesta s-a aflat într-o continuă dezvoltare și inovare. Un punct esențial pe care l-a urmărit a fost facilitarea deplasării. Una dintre invențiile ce au stat la baza unei dezvoltări a transportului în armonie cu mediul a fost bicicleta.
În 1817, prima bicicletă realizată integral din lemn era privită cu suspiciune. Totuși, era un pas înainte față de vehiculele ce utilizau până la acel moment forța aburilor sau tracțiunea animală. Bill Strickland spunea despre bicicletă că „este cea mai eficientă mașină creată vreodată: convertind caloriile în benzină, o bicicletă funcționează echivalentul a 3000 de mile folosind un singur galon de combustibil”. Desigur că această comparație este puțin forțată, însă surprinde 2 dintre beneficiile majore ale bicicletei: consumul redus de combustibil și întreținerea sănătății corporale.
Totuși, una dintre caracteristicile noii invenții care nu satisfăcea omul era viteza de deplasare. Dovadă că, după aproape 100 de ani, a apărut prima mașină ce avea la bază motorul cu ardere internă. Astfel, omul a reușit să dezvolte un nou mijloc de transport care rezolva problema vitezei.
Chiar și așa, odată cu trecerea timpului, au început să apară probleme și critici dure la adresa automobilelor. Cele mai aprigi astfel de critici au fost aduse din cauza supradezvoltării industriei și suprapopulării planetei. A început să se dezvolte un „război rece” între adepții bicicletei și cei care preferau mașina. Conflictul a crescut în intensitate și a escaladat înspre evenimente mai mult sau mai puțin violente. De asemenea, acest „război” este foarte întâlnit în special în marile aglomerații urbane, unde mediul a început să fie sufocat.
sursa imagine
Inevitabil, producătorii de mașini trebuiau să găsească o soluție la consumul ridicat de combustibil și efectele pe care utilizarea automobilelor în exces le aveau asupra mediului înconjurător. Astfel, au apărut primele mașini hibrid care încercau să rezolve această problemă.
Toyota, un pionier în domeniu, a început să dezvolte tehnologii care au adus pe piață modele precum Prius, Yaris Hybrid și Auris Hybrid. Aceste modele au oferit aceleași performanțe ce oferă o experiență unică la volan, însă reducând considerabil consumul de combustibil și, implicit, al noxelor emanate în atmosferă.
Desigur că inovațiile nu se opresc aici, mulți producători înțelegând importanța armonizării activitățiilor de producție cu mediul și au început să calce pe urmele pe care Toyota a pășit pentru prima dată în urmă cu peste 15 ani. Astfel, prevăd un viitor (nu foarte îndepărtat) în care inovația poate face ca automobilele să răspundă nevoilor în schimbare ale omenirii, însă fără a face compromisuri în ceea ce privește calitatea și mai ales urmărirea unei inovații în perfectă armonie cu mediul înconjurător.
Așadar, „războiul rece” a luat sfârșit odată cu dărâmarea zidului ce separa automobilele clasice de mijloacele de transport construite în armonie cu mediul. Acum conflictul este de domeniul trecutului și ține doar de noi ca inovațiile viitoare să urmărească același trend actual: colaborarea armonioasă între tehnologia inovatoare și mediu.
