Ce sa scrii cand nu mai stii ce sa scrii

La un moment dat s-ar putea să oboseşti. Mai rău, s-ar putea chiar să nu mai ştii ce sa scrii.

Mulţi bloggeri, autori, scriitori, jurnalişti experimentează acel writer’s block.

Pentru bloggeri este mult mai uşor însă să acopere acest obstacol, astfel încât ori să treacă neobservat, ori să reprezintă o mini-vacanţă pentru documentare solidă sau replanificarea priorităţilor.

Ce sa scrii cand nu mai stii ce sa scrii:

O metodă foarte constructivă de a aduce trafic, cum am demonstrat-o şi mai demult, este guest blogging-ul. Mi se pare cea mai bună modalitate de a strânge link-uri pentru diverse proiecte şi pentru a crea credibilitate în blogosferă.

Este totodată şi o tactică deosebită de interlinking şi de abordare de noi audienţe.

Pe bune acum. Ce te împiedică să vorbeşti cu 2-3 bloggeri pe care îi cunoşti mai bine sau te înţelegi mai bine cu ei şi să îi rogi să scrie pentru tine?

Poţi face acelaşi lucru şi pentru ei, astfel încât să poţi şi să returnezi favoarea şi să ai şi tu acces la audienţe noi.

Probabil una dintre cele mai simple metode de a crea nişte articole de zile mari. Fiind şi o metodă simplă, este tratată deseori superficial de către cei care pun întrebările. Calitatea răspunsului depinde de calitatea întrebării.

Dacă tu pui o întrebare la care se răspunde foarte foarte uşor şi repede, nu ştiu cât de valoroasă este întrebarea ta.

Pune întrebări care să îţi prezinte cele mai importante lucruri pe care le fac oamenii de succes dintr-o industrie, care sunt greşelile pe care le fac începătorii sau pune o întrebare care necesită un răspuns gândit îndelung, care să trebuiască să fie redactat şi etapizat.

Contează mult să interacţionezi cu cititorii tăi. Tu trebuie să începi să îi cunoşti mai bine pe ei şi ei să te cunoască mai bine pe tine.

Punându-le cititorilor tăi întrebări deschise, poţi afla cum gândesc, ce îşi doresc şi cum anume tratează ei interacţiunea cu tine ca şi publisher. O să fii surprins, sunt convins de asta.

Nu pune însă o întrebare proastă; nu uita, calitatea unui răspuns este determinată de calitatea întrebării.

Pui întrebări deschise şi deştepte, o să primeşti răspunsuri originale şi deştepte.

Link-urile se dau din ce în ce mai greu. Sau cel puţin asta e impresia mea. Mie unul îmi place foarte mult să recomand link-uri către alte blog-uri, în special către blog-urile de nişă.

Nu sunt prea mare fan al comercialismului, nu datorită valorilor pe care le promovează, ci datorită valorii pe care o oferă.

Regulile după care se pot face aceste recomandări sunt următoarele:

• recomandă ceva ce tu nu ai fi putut scrie sau…
• ceva care este foarte bun şi nu trebuie rescris sau…
• ceva care a fost postat înainte să ai tu ocazia să faci asta.

Nu sunt nişte reguli complicate, dar ajută să selectezi link-urile.

Prin posturile personale eu văd un altfel de conexiune cu publicul. O conexiune la nivel înalt. Oamenii încep să înţeleagă contextul tău, de unde vii, spre ce aspiri şi de ce faci ceea ce faci.

Este foarte uşor să îţi formezi părerea greşită despre un om. Vezi că începe multe lucruri şi nu le duce la capăt, începi să consideri că este un om neserios.

Ei bine, poate nu e aşa, poate este un om cu multe pe cap, poate uneori are prea mult entuziasm sau pur şi simplu este genul care începe lucrurile şi contează pe alţii ca să le finalizeze.

De aceea recomand bloggerilor să scrie un pic mai mult despre ei, până la urmă blog-ul este crescut în paralel şi în concordanţă cu personalitatea autorului.

Desigur, uneori suntem nevoiţi să prezentăm o versiune augmentată sau chiar diferită față de a noastră și ne punem o mască, creăm o fantezie.

De ce? Pentru că poate domeniul are nevoie de o astfel de persoană sau poate pentru că articolele nu ar putea fi digerate de public dacă în spate nu ar fi un anumit TIP de persoană.

Suntem superficiali, înţeleg asta, de aceea simt nevoia să recomand să nu uităm că suntem oameni diferiţi şi că ar trebui să acceptăm asta.

Preferabil ar fi să faci nişte studii de caz din ceea ce tu ai experimentat, dar merge să faci nişte studii de caz şi din alte evenimente demne de menţionat.

Referitor la ce ar trebui să cuprindă un studiu de caz:

1. Care este contextul: informaţiile cele mai actuale şi mai relevante. Cine sunt progatoniştii, antagoniştii, actorii şi figuranţii studiului de caz, perioada analizată sau subiectul în cauză. Scopul contextului este să ne facă să înţelegem povestea, care este problematica studiată şi care sunt oamenii implicaţi în această poveste;
2. Partea de anchetă: în partea aceasta aş afla cât mai multe informaţii de la “actorii” studiului de caz şi ce rol are fiecare în această poveste. Ideal ar fi să extindeţi puţin zona această să fie un fel de analiză a persoanelor implicate. Din astfel de detalii se pot extrage informaţii pentru eventuale simulări sau role-play-uri;
3. Analiza informaţiilor obţinute: în partea aceasta vorbeşti de strategii, tehnici, eşecuri, reuşite, factori care influenţează, teste, variabile şi orice mai crezi tu că merită inclus în analiză;
4. Concluzia: ce ar trebui noi să reţinem din tot studiul tău de caz sau care este rezultatul analizei tale detaliate.

BONUS: un scurt rezumat care să redea tot studiul în 3-4 fraze astfel încât el să fie uşor de preluat de către cei interesaţi sau posibili parteneri din studiul de caz.

Ştiu că este un ghid destul de succint, însă nu vreau să îţi prezint o structură bătută în cuie, pentru că de obicei studiile de caz sunt destul de diferite.

Tot ce trebuie să faci este să redai un rezumat al acţiunilor tale pe care le-ai întreprins în luna recent încheiată şi care au fost rezultatele (preferabil cu print-screen-uri).

Foarte uşor de făcut, până la urmă nu faci decât să redai notiţele şi observaţiile tale privind obiectul recenzat.

Lumea se complică atunci când face o recenzie, de parcă ar fi cel mai complex lucru pe care l-ar întreprinde.

Ce am eu nevoie să înţeleg dintr-o recenzie:

• contextul şi/sau despre autorul obiectul recenzat
• plusuri
• minusuri
• lucruri specifice observate
• ce îmi recomanzi: să folosesc sau să nu folosesc obiectul respectiv

Această structură se poate aplica foarte uşor în cazul software-urilor, cărţilor, platformelor etc.

Chiar dacă un articol pe care tu l-ai scris acum un an este vechi, asta nu înseamnă că nu mai este bun.

S-ar putea ca articolul scris de tine acum un an să fi fost cel mai bun articol pe care l-ai scris tu vreodată.

Consider că este important să ştergi praful de pe postările vechi şi să le readuci în atenţie ori printr-o recomandare directă de tipul “citeşte acest articol, că e foarte mişto”, ori o recomandare încadrată în context pe care o faci de obicei când dai link către un articol mai vechi conex la ceea scrii tu.

De asemenea un plugin la WordPress de genul Related Posts este foarte util pentru a promova şi articolele mai vechi din aceeaşi categorie.

Nu e neapărat o metodă populară atât din punct de vedere al atractivităţii cât şi din punct de vedere al relevanţei, dar sunt convins că există şi PR-işti care redactează comunicate de presă relevante.

Singura recomandare pe care o fac legată de comunicatul de presă este să îl scrii ca şi cum nu ar fi un comunicat de presă.

Fă-l sub formă de poveste a unui brand sau sub formă de tutorial how-to. Aceasta a fost recomandarea pentru cei care scriu comunicate de presă.

Pentru tine, cel care îl publici, oferă ca şi preview cele mai importante sau cele mai interesante porţiuni din comunicat şi dă un link direct către comunicatul întreg.

Ei bine, ai de acum la dispoziţie 10 tipuri de articole pe care să le postezi pe blog atunci când nu mai ştii ce să postezi pe blog.

Sper că ţi-ai asigurat “spatele” cu acest articol, aş aprecia dacă l-ai da mai departe şi altor bloggeri care au nevoie de acest sfat.

sursa pozei principale, sursa imagine 2

Dacă ți-a plăcut acest articol, dă-ne un like pe Facebook: