Orice agenţie de publicitate ar vrea să citească mintea consumatorului dacă ar avea posibilitatea, să afle ce aşteptări are de la un anumit brand, dar poate lucrul cel mai important: să ajungă la sufletul lui.
De aceea e atât de important ca spotului respectiv să nu-i lipsească acel touch care să facă înţeles mesajul faţă de public, acel je ne sais quoi care să pună punctul pe „i” şi să motiveze consumatorul spre decizia finală de cumpărare. Nu este de ajuns să fii bun şi apoi să te opreşti. Trebuie să fii cel mai bun şi să reuşeşti să faci o publicitate memorabilă. Astfel, consumatorul cu siguranţă nu te va uita niciodată.
Calea spre emoţie nu este niciodată facilă. Totul pare un joc strategic bine gândit, însă oare ne-am gândit vreodată cu adevărat la ideea, la mesajul din spatele reclamei respective?
Mereu avem impresia, ca şi cumpărători, că suntem agasaţi/forţaţi prin reclame sau afişe să cumpărăm, că suntem nişte marionete, dar de multe ori lucrurile nu stau chiar aşa.
Responsabilitatea creativilor este într-adevăr aceea de a concepe materiale publicitare care să facă acel consumator să cumpere produsul respectiv, dar pe lângă această misiune, trebuie să le stârnească interesul, să le menţină pe parcurs atenţia, pentru ca în final, consumatorul să reflecte asupra spotului respectiv. Să îi rămână în minte.
Emotia in publicitate
Acestea sunt nişte etape nu tocmai uşor de împlinit, dar sunt realizabile, în momentul în care ai capacitatea de a te transpune în pielea consumatorului, pentru a vedea cum gândeşte şi de ce ar avea el nevoie. Publicitatea, în orice formă a ei, are menirea de a ne influența într-o oarecare măsură, de a induce anumite comportamente, valori și atitudini, având un caracter tendențios, însă uităm scopul real.
Un spot care creează acea stare emoţională trebuie neapărat să şi stabilească o relaţie directă cu acel consumator, altfel nu şi-a îndeplinit obiectivul principal. Cu toate că publicul în general rămâne pasiv la expunerea publicității și dintr-o diversitate de spoturi publicitare, el nu reușește să rețină marca respectivă, totuși imaginile, povestea sau muzica pot schimba situaţia şi au capacitatea de a face consumatorul să memoreze tocmai esenţa reclamei.
După cum se vede mai sus, Spotul Fluturele al brand-ului Cosmote a reuşit să atragă atenţia şi mai mult decât atât, să fie un word-of-mouth molipsitor. Chiar dacă este o adaptare după scurtmetrajul What is that?, povestea simplă, dar şi mesajul reclamei a fost înţeles cu uşurinţă de către public, punându-i în situaţia de a reflecta şi de a realiza că de fapt lucrurile stau aşa și în realitate.
Vorbeam puţin mai sus de influenţare, de a induce un anumit comportament şi sunt curioasă, câţi şi-au schimbat atitudinea față de persoana de lângă ei, după vederea spotului?
Am uitat să ascultăm, am uitat să avem răbdare, am uitat să fim oameni, să fim noi. Uite că, de această dată, spotul a fost realizat pentru a ne face să vedem esenţa cu adevărat importantă a vieţii, de a înţelege cu adevărat importanţa vitală a tuturor oamenilor de lângă noi şi de a ne bucura de lucrurile simple, dar care sunt de fapt cele mai importante. Fără ele, am fi doar nişte roboţi.
Latura emoţională poate fi regăsită cu uşurinţă şi în campaniile sociale, care ilustrează anumite întâmplări şi poveşti reale, pentru a surprinde întocmai esenţa reclamei respective şi a conştientiza populaţia în ceea ce priveşte acea problemă socială. Acest tip de campanii au un impact foarte puternic asupra consumatorilor şi sunt printre cele mai bune reclame realizate, din punct de vedere al mesajului transmis.
Fie că este vorba de a purta centura de siguranţă la volan, sau de a nu consuma băuturi alcoolice înainte de a conduce, scopul este acela de a transmite cât se poate de clar informaţia din centrul problemei sociale şi de a sensibiliza populaţia.
Sunt multe situaţii prin care publicitatea poate să folosească tehnica emoţiei pentru a capta atenţia, însă nu trebuie să evităm sau să ignorăm niciodată mesajul principal, cel pe care reclama îl transmite şi accentuează emotia in publicitate.
