Este o dimineață din 1899, în Ohio. Doi bărbați se întâlnesc într-unul din locurile de lustruit pantofii. Unul dintre ei – avocat de o inteligență sclipitoare – rămâne uimit de prezența celuilalt – un redactor de ziar candidat pentru un post de senator.
Redactorul emana prin simpla sa prezență niște caracteristici demne de admirație. Trăsăturile chipului său, corpul perfect proporționat, dar și comportamentul său elegant și amabilitatea sa, toate îi dădeau un aer extrem de atractiv. Părea că toată lumea îl iubește. Avocatul nostru, ager cunoscător al caracterului uman (sau al scenei politice) și-a pus, atunci, o întrebare care avea să influențeze întreaga Americă: nu cumva omul pe care îl privea n-ar fi un președinte extraordinar?
Redactorul despre care vorbim este Warren Harding, al 29-lea președinte al Statelor Unite. Și, după anumiți istorici, cel mai slab. Dar, totuși, popular – sau ar trebui să spunem mai bine atractiv?
Această eroare de atribuire a unor competențe deosebite unui om popular a fost numită de Malcolm Gladwell Eroarea Warren Harding. Iar tu încă mai crezi că popularitatea e ceva superficial și de care nu ar trebui să ne pese?
Cuprins articol
Puterea atractivității într-o lume obsedată de statut
Popular, cartea lui Mitch Prinstein, te va duce cu gândul la copilăria și adolescența ta. Nivelul de popularitate de atunci, spune autorul, poate prezice cu destul de mare acuratețe popularitatea pe care o vom avea ca adulți. Iar această caracteristică are o contribuție semnificativă la succesul nostru, atât personal cât și profesional.
Autorul teoretizează popularitatea prin două concepte – statutul și atractivitatea. Dacă privim dintr-o perspectivă sociologică, putem spune că statutul este acel tip de popularitate pe care o aveam în liceu. Ea are legătură cu vizibilitatea, dominația, puterea sau influența. Din adolescență, deci din liceu, ne dăm seama de importanța statutului, iar ca adulți ne vom dori să-l atingem. Atractivitatea, pe de altă parte, este acel tip de popularitate pe care îl au oamenii atractivi, cei pe care îi place toată lumea. Studiile au demonstrat că aceasta este cea mai puternică formă existentă de popularitate.
Avem impresia că statutul ne va face fericiți
Substanțele neurochimice ne modelează foarte mult comportamentul. În timpul adolescenței, hormonii pubertății accentuează eliberarea a două substanțe importante: oxitocina și dopamina. Oxitocina este un hormon care amplifică dorința noastră de a ne conecta și crea legături cu cei din jurul nostru. Dopamina produce o reacție de plăcere, care este de multe ori declanșată de droguri. Aceste două substanțe combinate îi imping pe adolescenți să-și dorească recompense sociale, adică acele reacții care îi vor face să se simtă observați, aprobați, admirați.
Se pare că suntem programați biologic să ne pese de statut atât de mult, încât centrii recompensei sociale din creierul nostru se activează numai când vorbim despre o persoană cu statut înalt. Dar nu trebuie să vorbim despre ea, e de ajuns doar s-o privim sau să citim despre ea. De asemenea, spune autorul, tindem să ne uităm mai mult la semenii noștri cu statut înalt decât ne uităm la ceilalți oameni din jurul nostru.
Creierul nostru este creat în așa fel încât să ne facă să ne dorim să alergăm după statut toată viața, nu doar să-l admirăm. Însă, Mitch Prinstein evocă mai multe studii care demonstrează că persoanele cu statut ridicat nu sunt deloc fericite, ci din contră. Cei care își doresc statut înalt sunt cei care vor deveni mai des anxioși sau depresivi. Știu, pare un clișeu – dar dacă vei citi cartea vei vedea cât de fascinant este, de fapt.
Lipsa popularității ne poate pune sănătatea în primejdie
Pare cam tras de păr, așa-i? Pare chiar nebunesc și superficial să ne imaginăm vreo clipă că popularitatea are vreo legătură cu starea noastră de sănătate. Studiile arată că legăturile sociale pot prezice hipertensiunea, cancerul și accidentul vascular cerebral. De fapt, persoanele lipsite de relații sociale prezintă riscul de a suferi de o largă varietate de boli care pot cauza moartea.
Studiile realizate pe perioade foarte lungi de timp au demonstrat că a fi nepopular prezice ratele de mortalitate. Subiecții cu rețele vaste de prieteni au avut o rată de supraviețuire mai mare cu 50% până la finalul studiului. Autorul leagă asta de cortizol, hormon produs într-o situație de stres. Cartea abundă în astfel de studii, ceea ce îi oferă dimensiune științifică și o mare credibilitate.
De ce dăm așa de multă importanță acceptării și validării celorlalți? Explicația pare să fie una antropologică. Gândește-te puțin la strămoșii noștri: câțiva oameni stând în jurul unui foc. O femeie îmbrăcată în piele de animal intră în peșteră și este alungată de ceilalți, deoarece nu s-a conformat regulii de a purta haine de blană atunci când e lună plină. Părăsește peștera și, câțiva zeci de metri mai încolo, e atacată de un mamut și dispare pentru totdeauna.
Adevărat, în ziua de astăzi acest scenariu nu e plauzibil. Dar creierul nostru percepe realitatea urbană tot cu reminiscențe ancestrale.
Pe tine cine te-ar putea face să te arunci de pe o stâncă?
Mitch Prinstein se întreabă de ce popularitatea este un subiect atât de atractiv. Cred că, de fapt, importantă e capacitatea sa de a ne răspunde la întrebări. Cu toții ne regăsim între paginile acestei cărți. Simțim peste tot în jurul nostru cum funcționează popularitatea, simțim că suntem plăcuți sau, din contră, de către alții, simțim că unii dintre noi sunt lideri înnăscuți.
Există oameni care ne-ar putea cere să ne aruncăm de pe o stâncă și noi am face-o cu zâmbetul pe buze. Ei, despre motivele care ne împing să facem asta vorbește autorul în cartea de față.
Popular e o carte pe care mi-aș dori să o citească toată lumea. Deși o carte predominant psihologică, eu o s-o așez cu toată inima lângă iraționalitățile lui Dan Ariely, contagiunile lui Jonah Berger sau rozul tranchilizant al lui Adam Alter, ca un memento constant al forței sociale.
Ca toate cărțile care mi-au schimbat viziunea despre lume, Popular nu mi-a oferit o rețetă – și nici ție nu-ți va oferi. Din ea nu vei afla ce să faci, cum să gândești sau cum să privești relațiile cu tine și cu cei din jur. Totuși, e o carte la finalul căreia vei înțelege de ce faci ce faci, de ce gândești așa cum o faci și de ce privești relațiile din viața ta în acest fel.
Popular nu e o carte pe care să o citești pe nerăsuflate, deși ți-ai dori. Este o carte din care citești câteva pagini, iar apoi îți iei câteva momente de reflecție și-ți faci o radiografie a comportamentului tău. Poate că nu-ți vei da seama imediat cu ce informații ai rămas după ce ai citit-o, însă vei simți de fiecare dată când vei ieși din casă cum lentilele prin care vezi lumea focalizează, acum, mult mai bine.
