Unul din lucrurile cele mai dificile când vine vorba de vorbit în public, pe lângă tracul şi emoţiile specifice atunci când ţii microfonul în mână în faţă unei audiențe, este desigur să îţi găseşti cuvintele potrivite. În ajutorul tău, în astfel de momente poate să vină o prezentare bine făcută cu informații pe placul și în interesul publicului.
Pentru a putea urmări o structură de prezentare coerentă care să lase publicului tău o informaţie transmisă corect trebuie să te asiguri că urmăreşti câteva reguli de bază:
- Menţine o structură simplă şi fluidă a discursului având în minte una, maximum două idei cu care vrei să rămână auditoriul la final.
- Limitează-ţi discursul (în funcţie şi de contextul acestuia) la maximum 30 de minute pentru a menţine nivelul de interactivitate cu publicul.
- Nu uita să fii uman şi să prezinţi mereu şi aplicabilitatea informaţiilor în situaţii reale; altfel rişti să fii redundant.
- Păstrează mici pauze în vorbire acolo unde informaţia cere mai mult timp pentru a fi procesată. Gândeşte această situaţie ca pe o glumă pentru care trebuie să laşi timp să se râdă.
- Reţine că o cantitate mare de informaţii oferite nu este neapărat un succes al prezentării tale! Limitează-te la câteva informații de bază și chiar repetă anumite idei importante pe care vrei să le rețină audiența ta.
Pornind de la punctul 5, am putea veni în ajutorul speakerilor cu următorul pont:
Găsiţi un om bun pe copy!
Un om care să găsească cuvintele cheie şi să fluidizeze discursul, nu numai că vă va scurta prezentarea semnificativ, dar va reuşi şi să trezească un interes mai mare auditoriului. Totuşi, diferenţa între cuvinte cheie şi termeni de specialitate nu trebuie scăpată din vedere şi nici de sub control. Atât timp cât adaptezi termenii pe care îi foloseşti pentru publicul căruia i te adresezi, atunci cu siguranţă nu vei da greş.
Cuvintele cheie sunt de regulă folosite drept nuanțatori sau potențatori în fraze tehnice ce ridică probleme de gândire celor din public. Nu vom folosi cuvinte cheie în loc de cuvinte de legătură, însă vom încerca pe cât posibil să le folosim în explicarea de procese, nu în denumirea proceselor propriu zis. Spre exemplu, dacă vom avea de discutat despre tehnologie şi new media, vom folosi cuvinte de tipul „experienţă”, „nivel de angajare a utilizatorului” sau „interactivitate”, ceea ce desigur îl va pune pe cel din sală să se imagineze în situaţia respectivă şi să fie ascultător activ în prezentare.
Nu-i aşa că putem fi creativi şi când avem de prezentat lucruri aparent plictisitoare? 🙂
© Jonoman1 | Dreamstime.com