Cuprins articol
Inamicul creației: s-a mai făcut…
Când lucrezi în industria creativă… (îmi place atât de mult alăturarea asta aproape oximoronică de cuvinte: industrie și creativitate. Unul presupune procese repetabile, o structură clară, funcții logice consecutive, standarde și stasuri, pe când celălalt este pur și simplu haotic, conexiuni fără noimă, idei adunate care de pe unde, emoție, trăiri, amintiri, date și detalii, toate aruncate într-un amalgam din care apoi iese o campanie, o idee, un copy – se completează bine cele două, dar e fascinant).
Unde eram. A da. Industria creativă și inamicii ei. Sunt mai mulți. Diferă de la creativ la creativ, de la copywriter la art la creative director. Dar unul dintre acești dușmani este expresia aceasta care s-a înfiripat adânc în industria creativă, și anume înșiruirea aceasta de cuvinte pe care de cum le-ai auzit, oricât de bună ar fi fost ideea ta, simți că cineva ți-a tras un pumn în gura stomacului (altă asociere interesantă de cuvinte) și ți se taie respirația.
Toate acele ore investite în idee, toată bătaia de cap, paginile de net pe care le-ai răsfoit, cărțile pe care le-ai citit, statisticile și research-ul prin care ai trecut ca să ajungi la acea idee… toate au fost degeaba. Pentru că… S-A MAI FĂCUT.
Bineînțeles că s-a mai făcut.
Totul s-a mai făcut.
Prea puține lucruri sunt complet originale. Dar până și acele idei originale provin de cele mai multe ori din contra-curente. Dar să revenim puțin la faptul că totul s-a mai făcut, pentru că am două exemple faine pe care vreau să-mi construiesc argumentul.
Imaginează-ți cum ar fi fost dacă Ford ar fi zis… hei, căruțele au patru roți… nu pot avea un vehicul tot cu patru roți… s-a mai făcut. Haideți băieți cu o inovație. Ford nu a făcut asta. A zis, cum ar fi dacă luăm ceva ce deja s-a mai făcut și îmbinăm cu treaba asta numită motor, care s-a mai făcut și ea? Și, dacă tot avem cauciucul acesta la dispoziție, hai să facem și roata mai bună.
E ca și cum George R.R. Martin și-ar fi zis… băi băiete, fantasy s-a mai scris. A făcut-o și Tolkien. S-a mai scris, trebuie să scriu altceva ce nu s-a mai scris. Ce bine că R.R. Martin nu a luat-o pe drumul „s-a mai făcut”, ci a adus propria lui valoare în universul acesta imens al fantasticului.
Diferența constă în ce aduci tu la masă.
Ce avem la masă?
Creativitate. Ai voie să te joci cu mâncarea la masă. Iar mâncare este tot ce a fost inventat până azi.
Iei principiul și îl folosești pentru tine, îl îmbraci în ce ai tu nevoie, îl finisezi, îl răsucești, îl amesteci, îl întorci cu susul în jos, îi dai personalitatea ta, adaugi la el ceva din tine, din modul în care vezi și înțelegi TU lumea.
Iar asta, îți garantez, nu s-a mai făcut.
Dacă te împiedici de fiecare dată de ideea de s-a mai făcut și încerci mereu să vii cu o invenție nouă, o să îți dai seama că nu o să realizezi nimic. Pentru că, mă repet iritant de mult, totul s-a mai făcut.
Știi ideea aceea a ta cu o rățușcă de pluș care pornește într-o aventură pe Marte să salveze robotul Curiosity? S-a mai făcut. Sau reclama aceea la șampon în care personaj principal este IT din familia Adams? S-a mai făcut.
Bine, poate nu exact în forma asta. Dar exact asta vreau să subliniez: orice ai scrie, orice idee ai avea, nu te împiedica de veșnicul „s-a mai făcut”. Și ce dacă? Niciodată acea idee sau acel copy nu a fost scris din perspectiva ta, nu a avut ca fundație suma totală a experiențelor tale, a cine ești tu.
Cum spuneam, joacă-te cu ideile care s-au mai făcut și vezi ce valoare poți să aduci. Așa funcționează progesul. Iei ce au realizat alții înaintea ta și construiești peste.
Ai permisiunea să faci ce s-a mai făcut
Știu că știai toate aceste lucruri, dar am simțit nevoia să îți reamintesc și să îmi reamintesc că e permis să faci lucruri care s-au mai făcut. Nu purta pe umeri greutatea noului, originalului, nemaivăzutului. E un monstru care îți înfrânează creativitatea. Monstrul acesta e dușmanul creativității.
Fă ceva ce s-a mai făcut, dar lasă amprenta ta pe acea idee și s-ar putea să obții exact asta: ceva nou, original, nemaivăzut.
În concluzie… s-au mai făcut articole ca acesta, dar nici unul din perspectiva mea.
