Încă de mic, am fost pasionat de scris. Îmi plăcea mai mult să scriu o poveste imaginată de mine decât să mă uit la televizor.
De multe ori, alegeam scrisul chiar și în locul cititului și îmi plăcea să îmi creez propriile finaluri pentru poveștile pe care le auzeam în copilărie sau desenele animate populare la acea vreme.
Uneori, rezultatul final al escapadelor mele pe hârtie erau poezii inspirate din opera autorilor romantici pe care îi studiam la școală. Alteori, erau eseuri cu tentă filosofică, povestiri de aventură sau chiar gânduri și impresii, așezate sub formă de versuri sau proză.
Din toate încercările mele, pot spune că am descoperit beneficiile terapeutice ale scrisului dar și alte aspecte interesante, despre care am povestit și în articolul De ce e bine să scrii.
Cu timpul, am început să învăț despre tainele scrisului și din punct de vedere teoretic. În liceu am început să citesc manuale de stil și critică literară și am studiat tehnicile și metodele aplicate de scriitori celebri în operele lor.
Însă, cu puțin timp în urmă, am descoperit un manual de stil adaptat pentru secolul în care trăim, apărut în 2015 la Editura Publica. Vara aceasta am avut ocazia să îl citesc și vreau să împărtășesc cu tine impresiile mele.
Cuprins articol
Cel mai bun moment în care să te apuci de scris
Probabil ai auzit și tu, la fel de des ca și mine, afirmații precum:
„Nu se mai citește așa mult în ziua de azi”
sau
„În secolul vitezei, nimeni nu mai are răbdare să citească o carte. Oamenii preferă filmul.”
(din fericire nu se poate face un film după un manual de stil)
Dacă ai auzit aceste opinii, vreau să te asigur că ele nu sunt adevărate. Eu cred că, dimpotrivă, în ziua de azi se citește mai mult ca niciodată. Este adevărat că se citesc mai puține reviste și cărți în format fizic, iar cititul se face predominant electronic; însă, textul nu e pe cale de dispariție ci, din contră, e mai popular ca oricând.
Eu cred că astăzi este cel mai bun moment să te apuci de scris. De aceea, îți recomand cu căldură ghidul intitulat Simțul Stilului, despre care îți voi povesti în continuare.
Autorul, Steven Pinker, un renumit cercetător în domeniul științelor cognitive, nu își propune ca acest ghid să fie un manual de referință sau de reeducare pentru persoanele care au fost prost informate cu privire la arta scrisului. Acesta clarifică de la bun început că este un ghid destinat oamenilor care știu să scrie, stăpânesc regulile jocului și doresc să își îmbunătățească stilul.
Dacă ai un blog, indiferent de ce natură este el, dacă scrii de meserie (ești content writer, copywriter, traducător sau chiar technical writer) sau dacă ești pur și simplu pasionat să scrii, consider că acest ghid trebuie să ocupe un loc în biblioteca (dar și în mintea) ta.
Ce te (mai) poate învăța „Simțul Stilului” despre scris
Cu toate că risc să fiu contrazis de unii scriitori și (mai ales) bloggeri, o voi spune: scrisul de calitate nu se învață intuitiv.
Dacă vrei să îți dezvolți vocația de scriitor, nu este suficient să citești și să scrii mult. Trebuie să fii conștient de toate regulile pe care le poți afla despre scris. În anumite cazuri, le înveți doar ca să le încalci (voit) și să știi ce încalci. În alte cazuri, le înveți ca să îi poți învăța, la rândul tău, și pe alții ceva prin intermediul scrisului.
În cadrul celor peste 400 de pagini ale acestui ghid, vei întâlni, în primul rând, multe exemple de texte, scrise în diverse stiluri, analizate de autor. Încă din primul capitol, vei fi întâmpinat de pasaje ale unor scriitori precum E. B. White, Richard Dawkins, Rebecca Goldstein (care este chiar soția autorului), Brian Greene, Oscar Wilde și mulți alții.
O bună parte dintre autorii exemplelor sunt jurnaliști sau bloggeri ai secolului nostru, care folosesc un limbaj adaptat „erei internetului”. Pe de altă parte, în acest ghid vei găsi multe exemple de propoziții simple, scrise în diferite feluri, propuse de autor pentru a exemplifica utilizarea unui anumit stil.
În total, manualul este structurat în șase capitole. În primele trei, putem citi despre ce înseamnă scrisul de calitate, cum putem reconstitui o „proză bună” și stilul clasic ca antidot pentru jargonul academic.
Începând cu capitolele IV și V, vom descoperi tehnicile din spatele scrisului. Fiecare propoziție poate fi reprezentată schematic, pentru a înțelege sintaxa din spatele acesteia și felul cum sunt conectate părțile acesteia.
Autorul ne propune reprezentarea arborescentă a propozițiilor, ca să înțelegem cum se traduce o rețea de gânduri într-o înșiruire de cuvinte:
În opinia mea, orice scriitor, jurnalist sau blogger ar trebui să cunoască „limbajul de programare al sintaxei”, alcătuit din: substantive, verbe, prepoziții, adjective, adverbe, determinanți, conjuncții, articole etc. Toate cuvintele din cadrul unei propoziții trebuie inserate într-o ordine corespunzătoare, pentru a alcătui un stil armonios, memorabil și lizibil de a scrie.
Din păcate, facem atât de multe greșeli, atât în vorbire, cât și în scris, fără să ne dăm seama… încât multe dintre ele au ajuns să fie luate ca atare și considerate corecte.
Cum asiguri coerența unui text
Când vine vorba de scris, foarte multe lucruri pot merge prost încă din primele rânduri ale unui pasaj de proză. Scrisul stângaci se observă chiar și de către cititorii neexperimentați.
Una din consecințele unui text stângaci este pierderea coerenței și, implicit, pierderea atenției cititorului. Pe de o parte avem textele academice, cu „limbaj de lemn”, plictisitoare, care pierd 99% din cititorii neexperimentați. Pe de altă parte, avem și textele care își propun a fi citite, precum articole de blog, prezentări ale companiilor pe site-urile proprii, materiale promoționale scrise haotic sau chiar și postări pe Facebook.
De multe ori, pentru toate aceste texte, s-au investit bani care nu au mai fost recuperați. De aceea, abordarea sintaxei este doar o componentă a scrisului de calitate. Dacă vrei să dobândești, în realitate, simțul stilului, trebuie să te asiguri că cititorii tăi vor înțelege subiectul și vor putea urmări acțiunea sau firul roșu al textului tău fără să se piardă.
Pentru asta, capitolele V și VI din cartea lui Steven Pinker își fac treaba foarte bine. Pe de o parte, ne povestește în foarte multe cuvinte despre relația de coerență a elementelor dintr-o propoziție, iar în continuare ne învață regulile gramaticii corecte, alegerea cuvintelor și punctuația în ultimele 150 de pagini ale cărții sale.
Gramatica este foarte complexă și, cu toate acestea, autorul „Simțului Stilului” o face să pară ca un „to do list” al unei după amieze însorite de vară.
Totuși, simt nevoia să menționez că, pentru un scriitor (aspirant) care dorește să își dezvolte stilul de a scrie în limba română, ultimul capitol al cărții are o relevanță redusă. Aici, autorul detaliază regulile gramaticii engleze, cartea fiind destinată, în primul rând, vorbitorilor de engleză. Însă, de multe dintre aceste reguli nu putem face abstracție totală, indiferent de limba pe care o vorbim.
La final, acest ghid conține un glosar de termeni „gramaticali”, explicați pe înțelesul tuturor, însoțiți de exemple.
În concluzie, nu pot să spun decât că recomand din tot sufletul acest ghid persoanelor care scriu deja și își doresc mai mult de la stilul lor. „Simțul Stilului” de Steven Pinker poate fi găsită în librăriile din țară și pe site-ul Editurii Publica.
