Branding. Percepția consumatorului privind identitatea unui produs sau serviciu și cât de mult se identifică el cu elementul în discuție.
O dată la 4-5 ani suntem „răsfățați” cu un tip aparte de advertising și anume cel politic. Ne trezim, luăm micul dejun, ne luăm hainele de duminică și mergem la vot. Acolo, în cabina aia mică, cu ștampila în mână, simțim că noi suntem juriul.
Cele mai folosite medii de comunicare sunt: outdoor, social media și, bineînțeles, TV-ul.
Există și comunicare neconvențională reprezentată prin sacoșe colorate cu siglele partidelor în care se află produse alimentare, unele dintre ele având pe ambalaj o poză cu edilul care ne zâmbește sugestiv.
Cuprins articol
Branding politic outdoor
Aici se respectă principiile de bază.
La fiecare intersecție, banner al candidatului împreună cu un slogan scurt, ușor vizibil pentru mașinile care sunt în trecere. Dacă respectivul este semi-anonim, folosește o imagine cu liderul de partid pentru a întări convingerea publicului că nu este un terchea berchea.
Nici un stâlp fără un poster, nici o clădire fără un mesaj sec pe ea.
Acest tip de promovare este folosit de majoritatea brandurilor politice deoarece mesajul ajunge la un număr mare de oameni, oferind diversitate demografică.
Branding politic în social media
O zonă nouă pentru promovarea politică. Din ce în ce mai mulți politicieni și partide comunică cu electoratul prin intermediul site-urilor, blogurilor, și, mai nou, direct pe Facebook.
Un exemplu pozitiv în acest sens este independentul Nicușor Dan, care folosind social media, s-a situat pe locul 3 la alegerile pentru Primăria Capitalei. Merită o prăjitură pentru inovație.
Publicul țintă este alcătuit din persoane cu acces la internet, predominant tineri, iar costurile sunt relativ mici.
Branding politic la TV
Aici suntem campioni. Avem emisiuni politice și chiar televiziuni politice. De câte ori deschidem televizorul avem propria telenovelă reality show. Este principalul canal de comunicare, are mulți consumatori dar este și cel mai costisitor.
Am ajuns la partea în care analizăm puțin brandurile politice de pe piață.
PSD – Trandafirii
Un partid urmărit de umbra comunismului, care are un management de produs inconsistent, având de-a face de-a lungul timpului cu imaginea baronilor locali, prostănaci, bunicuțe, termopane, mătuși, caltaboși iar mai nou cu lucrări plagiate. Într-un cuvânt: socialism.
O navă veche revopsită, cu un nou căpitan dar cu același echipaj vechi de acum 20 de ani.
PDL – portocala mecanică românească
A crescut într-un an cât altele în 7 din momentul în care Traian Băsescu a luat cârma, moment în care partidul a făcut o tranziție de la centru stânga la centru dreapta ca orientare politică.
Nici un brand nu poate crește doar cu steroizii cuvântului „schimbare”, având chiar un efect invers când schimbarea nu este livrată.
Per total o corabie mare, căpitan impunător dar care, asemeni Titanicului, a intrat într-un iceberg și e doar o chestiune de timp până se va scufunda.
PNL – organizație patronată de spiritele lui Brătianu și Câmpeanu
Cunoscută ca o formațiune care se adaptează la orice formă de guvernare, fie ea democrat liberală ori social democrată. Este populată de personaje care cântă la chitară, au părul lung și care preferă vacanțele în Vama Veche. Este vasul care plutește agale, pe muzica lui John Lennon, încotro bate vântul.
PP-DD – partidul poporului
Condus, din acum apartamentul OTV, de către idolul insomniacilor căutatori de senzaționalul de la miezul nopții. Cu o popularitate mai mare decât partidul în sine, Dan Diaconescu are rezultate vizibile în sondaje. O televiziune proprie ajută. Aceasta ar fi bărcuța cu 1 singur pilot și motor turbo, care face ture printre vasele mari fără a fi foarte eficientă.
PRM
Odată principalul brand al rebelilor, a nemulțumiților de sistem și a luptei anti-mafie, în prezent rămânând doar o rămășiță a istoriei. Comunicarea defectuasă și imaginea oamenilor „împușcați pe stadioane” au detronat această facțiune pe ultimele locuri politice. Corabia piraților din Caraibe care este bântuită de fantoma fostului căpitan a cărui furie încă se aude în nopțile cu lună plină.
PNG – petru credință, țară și popor
Gigi Becali, mănăstiri, sate construite, ajutoare pentru curent în cartierele branșate ilegal la rețea. O idee bună aplicată greșit. Arca lui Gigi Becali. Vei găsi în ea toate viețuitoarele dar cum nu e prevăzută cu uși sau ferestre nu știu nici ei în ce direcție se îndreaptă, poate doar „în voia Domnului”.
Astfel mica noastra analiză ajunge la final.
Și, până la urmă, EU cu cine votez?
