Trăim într-o eră a post-adevărului prin simplul fapt că limbajul pe care îl folosim subțiază granița dintre ficțiune și realitate. Aceasta este prima afirmație din introducerea cărții „Ghid Practic de Detectare a Minciunilor” scrisă de Daniel J. Levitin, apărută în 2017 la Editura Publica.
Minciunile au devenit parte a naturii umane, fiind un lucru absolut normal în zilele noastre. Consecința? Succesul multiplelor site-uri de „fake news”, denaturarea evenimentelor istorice prezentate în manualele școlare, exagerarea voită a anumitor „realizări” ale politicienilor pentru a câștiga voturi, falsificarea CV-urilor și multor altor documente cu scopul obținerii unor rezultate fără merit și… multe alte exemple pe care sunt sigur că le cunoști foarte bine.
Ții minte afirmația: „Mi-a mâncat câinele tema pentru acasă”, spusă de un elev (probabil fictiv) pentru a ascunde adevărul? Ei bine, acum a devenit mai mult decât o glumă inocentă. În felul acesta, ne-am obișnuit copiii să crească gândindu-se că adevărul este opțional.
Deși minciuna (de orice formă ar fi ea) a câștigat foarte mult teren în fața adevărului în ultimii ani, încă putem face ceva pentru a o preveni sau demasca, până când nu este prea târziu. De aceea, indiferent dacă ești jurnalist, politician, blogger sau pur și simplu un cetățean cu drept de vot, consumator de știri, trebuie să citești „Ghid Practic de Detectare a Minciunilor”.
Iată, în continuare, de ce.
Gândirea critică – cel mai bun scut împotriva minciunii
Mintea noastră a fost mereu obișnuită să asculte povești. Suntem o specie socială și tindem să credem deseori ce spun alții.
De aceea, primul lucru pe care îl poți face pentru a deconspira minciunile este să fii mai sceptic la ceea ce distribuie sau afirmă cei din jurul tău. Fie că îți sunt sau nu rude sau prieteni, fie că îți sunt doar prieteni pe Facebook sau chiar foști profesori sau oameni de cultură din orașul tău, nu crede tot ce zic / postează în social media. În caz contrar, riști să fii receptiv la dezinformare – și, mai rău, să o transmiți și altora printr-o simplă distribuție a unui status.
La baza oricărei strategii de detectare a minciunilor stă găsirea sursei inițiale. Totuși, ce faci dacă sursa este un studiu despre care ai toate detaliile: eșantion, loc de desfășurare, perioadă, populație, scop, chiar și institutul care a făcut studiul? Riști să te pierzi în informațiile găsite.
De aceea, cartea lui Daniel J. Levitin te ajută să gândești critic, prin intermediul celor trei părți în care e structurată. Fiecare parte corespunde unei strategii de detectare a minciunilor:
- Partea I: dezinformarea numerică – despre modul în care statisticile și graficele eronate ne fac să tragem concluzii greșite;
- Partea a II-a: argumente defectuoase – despre modul în care poți spune o poveste cu argumente aparent solide, dar care îndepărtează faptele;
- Partea a III-a: metoda științifică – despre cea mai bună unealtă de a dezlega o enigmă, precum și despre ce putem și ce nu putem ști pentru a determina dacă un lucru este adevărat sau fals.
Fiecare parte include și o serie de studii de caz și exemple practice, cu scopul de a demonstra aplicarea gândirii logice.
Așadar, ești pregătit să dobândești capacitatea de a face diferența între afirmații nejustificate și cele justificate prin dovezi? Înseamnă că această carte este pentru tine.
Cifre, cuvinte și regula lui Bayes
Cât de plauzibile sunt datele unui studiu? De multe ori, când vedem cifre gata servite pe tavă, nu ne mai batem capul să aflăm cum s-a ajuns la ele. Uneori, chiar dacă cifrele sunt corect calculate, trebuie să descoperim și perspectiva din care s-a abordat calculul.
Este posibil să ai de-a face cu un studiu cu date corecte dar statistici eronate. Este posibil chiar ca tu să interpretezi mai bine acele date decât „statisticianul” care a scris despre studiul respectiv. Sau, mai grav, este posibil ca statisticianul să fi fost plătit pentru a interpreta într-un anumit fel datele acelui studiu; sau, și mai grav, studiul să fie de la bun început sponsorizat de o companie pentru a prezenta statistici în favoarea ei.
Există, în jurul nostru, un număr foarte mare de studii de acest fel, iar pentru fiecare dintre ele, există cel puțin un articol care îl prezintă într-o lumină plauzibilă.
Deși nu există o legătură între această carte și binecunoscutul comediant și producător TV John Oliver, simt nevoia să îi „citez” aici un segment din emisiunea sa despre studiile științifice – și modul în care mass media le propagă pe piață:
Există atât de mult adevăr în această emisiune 🙂
Însă, nu sunt de vină doar studiile științifice pentru dezinformare sau interpretări eronate. În era noastră, chiar și cuvintele pot căpăta sensuri redundante. De unde știm să ne încredem într-un expert? De unde știm că un citat a fost spus de persoana al cărei nume este scris alături? De unde știm că autorul unui articol de specialitate este de încredere? De unde știm că un site este credibil? Cum funcționează știința, logica, deducțiile și probabilitățile?
Cartea lui Daniel Levitin vorbește despre toate aceste aspecte, exemplificându-le cu studii de caz și, pe alocuri, chiar și formule matematice și logice simple. Ai parte de o adevărată revelație, citind paginile acestei cărți, regăsind exemple foarte similare cu ceea ce citești / auzi / vezi. Ai parte de un moment de sclipire și, cu siguranță, vei simți că această carte îți deschide noi perspective în interpretarea știrilor și reclamelor cu care intri în contact în fiecare zi.
Personal, cred că această carte nu este o lectură pe care să o parcurgi o singură dată, iar apoi să o lași în bibliotecă, alături de alte cărți despre întâmplări mai mult sau mai puțin reale. Cred că este un manual pe care să îl ții pe birou, alături de laptop, și să îl parcurgi de fiecare dată când ești sceptic în privința unei informații pe care o afli de pe internet sau chiar de la un prieten. În felul acesta, îți dezvolți gândirea critică și contribui și tu la deconspirarea știrilor mincinoase care „fac înconjurul internetului” în zilele noastre.
