Atunci când suntem mici lucrurile par simple. Ni se spune că trebuie să ne terminăm studiile și că apoi o să avem o slujbă, o familie, o casă și-o mașină. Eventual suntem intoxicați și cu povești potrivit cărora vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Adevărul crud pe care îl aflăm când plecăm din casa părintească? Există întreținere, chirie, mâncarea nu vine din grădină și hainele nu cresc automat pe noi. Polologhia potrivit căreia trebuie să termini mai întâi o facultate și apoi să te angajezi e povestea pusă-n grișul comunismului.
Termini facultatea cu note mari, ai luat licența cu note la fel de bune, dar angajatorul îți cere portofoliu. Ce-i un portofoliu? Nu am învățat la școală. Ce? Nu se pune la socoteală că am mâncat materie pe pâine trei sau patru ani? Nu.
Așadar, suntem nevoiți să ne angajăm din timpul facultății sau să facem internshipuri. Eu am lucrat din anul I și până în anul III (chiar și în timp ce scriam licența) și aș vrea să împart niscaiva înțelepciune ca să nu vi se zbârcească pielea de sub ochi și să vi se încrețească frunțile prematur.
Problemele cele mai des întâlnite atunci când combini munca și facultatea:
- Cum pot să fiu și la muncă și la facultate?
- Când mai am timp de mine?
- Pot să lipsesc de la muncă pentru a merge la facultate și invers?
- O să mă descurc?
- Dacă nu pot să mă ocup de amândouă și le fac în mod mediocru?
- O să mă dea afară dacă mă implic mai mult la facultate?
Am un răspuns care să vă lămurească toate aceste întrebări: trebuie să știți cum să puneți problema și cum să vă impuneți în ambele locuri, în mod respectuos desigur. Unii profesori sunt mai stricți decât alții, aflați care sunt de la studenți din anii precedenți și mergeți musai la orele lor, implicați-vă. Știu, poate să sune a pupincurism, dar trebuie să terminați facultatea, nu?
Cât despre job: înainte să vă angajați întrebați dacă sunt de acord cu programul pe care îl aflați în prealabil de la facultate. Stabiliți niște reguli. Ideea este să vă exprimați deschis și călduros dorințele.
Pot să le fac pe amândouă?
O să vă răspund la întrebarea aceasta prin puțină laudă de sine care nu miroase-a bine, dar e ajutătoare. Am reușit să mă las de fumat, să mă ocup de job, de un blog personal și de facultate în același timp. Am scris licența în câteva zile, chiar în timp record, și în același timp am fost solicitată pentru diverse task-uri la muncă.
Nu e greu, trebuie doar să vă obișnuiți cu ideea că timpul liber trebuie luat cu măsură. Și aici deschidem subiectul “Când mai am timp de mine”? Evident că nu trebuie să te neglijezi. Dar trebuie să accepți că acum ești un adult în toată regula și că timpul cluburilor trebuie lăsat mai înspre weekend sau înspre deloc.
Meseria de copy presupune să ai idei în orice loc al casei sau al planetei chiar. Ideile vin peste tot, chiar și când ești la cursuri la facultate. Nu o să te oprești din scris vreodată, chiar dacă nu scrii cărți despre cum să fii o femeie de succes sau un om de afaceri extraordinar, dar nici nu ai nevoie. Nici că se putea mai bine ca un copywriter să fie student. Se află printre alți studenți pe care îi poate studia și îi poate face publicul său țintă. Da, meseria de copy se combină cu cea de student. Poți considera profesorul drept client, examenul drept brief și banca drept scaunul de la birou.
Nu sunt copywriter de mult timp, am aproape un an și nu spun în niciun fel că sunt zeița supremă a scrisului, spun doar că nu e atât de greu pe cât pare. E aglomerat, dar te maturizează.
Poți să fii un copywriter student. Trebuie să ai la tine intuiția, răbdarea și creativitatea pe care o ai atunci când pitchuiești o idee.
